„Singurătate, voi cina cu tine
la masa asta, veștedă, de brad;
mă voi hrăni cu rodii de Bagdad
și’n cinstea ta sorbi-voi cupe pline.
Așa am înțeles că omul nu poate fi singur atâta vreme cât își simte, alături, singurătatea.”
„Esențial este ca, trăind în libertate, să te definești pe tine însuți și să te menții în propria-ți identitate; numai așa poate libertatea să aibă un sens. […] Voința este aceea care poate introduce o anumită ordine în nemărginirea libertății, o poate disciplina, poate descoperi și introduce anumite repere.”
(Valeriu Anania, Aurel Sasu, Despre noi și despre alții, ed. Curtea Veche, București 2009, pg. 10-11, 35)